Cochiliile se montează pe țeavă curată și uscată, se închid pe tăietura longitudinală, iar rosturile dintre bucăți se fac cap la cap, cu tăieturile longitudinale decalate de la o bucată la alta. Cele trei lucruri care strică o lucrare altfel corectă sunt compresia sub coliere, rosturile aliniate pe toată lungimea traseului și izolarea peste o țeavă murdară sau umedă. Mai jos ai montajul pas cu pas, tratarea coturilor și a susținerilor, plus greșelile care se văd abia peste o iarnă.
În acest articol
- Pregătirea traseului
- Montajul pe porțiunile drepte
- Rosturile: de ce se decalează tăieturile
- Coturi, ramificații și armături
- Susțineri și coliere: unde se strică lucrarea
- 5 greșeli frecvente
- Întrebări frecvente
Pregătirea traseului
Înainte de orice, țeava trebuie să fie curată, uscată și fără izolație veche. Dacă pe traseu există un strat mai vechi, se îndepărtează integral, nu se izolează peste el. Un strat vechi deteriorat sau umed, închis sub unul nou, păstrează umezeala lipită de metal și accelerează coroziunea. Ai făcut o lucrare care arată bine și care mănâncă țeava pe dedesubt.
Verifică și instalația propriu-zisă înainte să o acoperi. Orice îmbinare care va trebui verificată sau strânsă ulterior devine inaccesibilă. Se face proba de presiune întâi, izolația după.
Diametrul se alege după exteriorul real al țevii, măsurat, nu după dimensiunea nominală. Detaliile de alegere și calculul comenzii la cutie sunt în ghidul de alegere a cochiliilor de vată minerală.
Montajul pe porțiunile drepte
Fiecare cochilie este tăiată longitudinal din fabrică. Se deschide pe tăietura aceea, se așază peste țeavă și se închide.
La varianta cașerată cu folie de aluminiu, închiderea se face cu banda adezivă aplicată din fabrică pe marginea longitudinală: îndepărtezi filmul de protecție, presezi marginea peste cealaltă și apeși pe toată lungimea. Banda trebuie să prindă pe toată tăietura, nu doar pe porțiuni.
La varianta necașerată, cochilia nu are sistem propriu de închidere, deci se fixează separat, cu sârmă de legare sau cu bandă, la intervale regulate pe fiecare bucată. Fără fixare, tăietura longitudinală se deschide în timp, iar pe acolo intră aerul care anulează o parte din efectul izolației.
Cochilia trebuie să stea lipită de țeavă pe toată circumferința. Dacă rămâne un spațiu de aer între metal și izolație, aerul circulă pe acolo și transportă căldură de-a lungul traseului, exact ce încerci să oprești.
Varianta cașerată are banda adezivă aplicată pe tăietura longitudinală, deci se închide fără accesorii. Varianta necașerată se fixează cu sârmă sau bandă. 24 de diametre, de la 18 la 350 mm. Se comandă la cutie.
Vezi gama de cochilii →Rosturile: de ce se decalează tăieturile
Bucățile au un metru fiecare, deci pe un traseu de zece metri ai nouă rosturi transversale. Ele se fac cap la cap, presate una în alta, fără spațiu între ele. Orice gol la rost este o fereastră deschisă prin care căldura iese direct.
Regula pe care o sare aproape toată lumea: tăietura longitudinală a fiecărei bucăți se rotește față de cea a bucății anterioare. Dacă montezi toate bucățile cu tăietura în același loc, de exemplu toate în sus, obții o linie continuă de-a lungul întregului traseu, adică o punte prin care se pierde căldură pe toată lungimea. Rotind fiecare bucată cu 90 sau 180 de grade, întrerupi linia.
Rosturile transversale se acoperă apoi cu bandă de aluminiu, atât la varianta cașerată cât și la cea necașerată dacă vrei un finisaj închis. Banda stă pe exteriorul unui strat de 30 mm de izolație, deci nu ajunge niciodată la temperatura țevii.
Închide rosturile transversale și îmbrăcămintea croită de pe coturi. O rolă acoperă un traseu întreg de instalație.
Vezi produsul →Coturi, ramificații și armături
Cochilia este dreaptă, deci coturile se rezolvă prin croire. Se taie segmente scurte din cochilie, cu capetele oblice, și se montează unul după altul pe curbă, ca niște felii, până acoperi unghiul. Cu cât segmentele sunt mai scurte, cu atât urmărirea curbei e mai bună. Fiecare rost dintre segmente se etanșează cu bandă.
Ramificațiile se tratează la fel: cochilia de pe traseul principal se decupează în locul derivatei, iar cochilia derivatei se croiește la unghi ca să intre în decupaj.
Robineții, vanele și flanșele sunt punctele pe care lumea le lasă descoperite pentru că sunt incomode. O vană neizolată pe un traseu altfel izolat pierde de câteva ori mai multă căldură decât aceeași suprafață de țeavă dreaptă, pentru că are masă metalică mare și suprafață de schimb mărită. Dacă vrei acces la ea pentru manevră, se face o capsulă demontabilă din izolație și tablă, nu se lasă goală.
Susțineri și coliere: unde se strică lucrarea
Acesta e detaliul care separă o lucrare bună de una care pare bună. Într-un punct de susținere, colierul strânge peste izolație. Vata minerală se comprimă, iar grosimea comprimată nu mai izolează cât cea nominală. Dacă strângi colierul direct peste cochilie, în fiecare punct de prindere ai o punte termică pe care ai plătit-o ca izolație.
Soluția este să nu lași colierul să preia sarcina prin izolație. Se folosește un element de sprijin rigid montat între țeavă și colier, iar cochilia se croiește în jurul lui. Alternativa uzuală, pe instalații mici, este să montezi susținerile înainte de izolație și să croiești cochilia astfel încât să treacă pe lângă ele, cu rostul etanșat.
La montaj exterior se adaugă protecție mecanică, de regulă manșon de tablă. Nici folia de aluminiu de la varianta cașerată nu e concepută să stea expusă direct la intemperii pe termen lung.
5 greșeli frecvente
1. Toate tăieturile longitudinale aliniate. Creează o linie continuă de pierdere pe toată lungimea traseului. Se rotește fiecare bucată față de precedenta.
2. Colier strâns direct peste cochilie. Comprimă izolația și transformă fiecare punct de susținere într-o punte termică.
3. Forțarea unui diametru prea mic. Cochilia nu se închide, iar materialul se comprimă pe partea opusă. Dacă măsura cade între două valori, se alege cea imediat superioară.
4. Vane și flanșe lăsate descoperite. Sunt punctele cu cea mai mare pierdere pe metru din toată instalația, tocmai pentru că au masă metalică mare.
5. Izolarea peste un traseu neverificat. Proba de presiune se face înainte. După izolare, orice remediere înseamnă demontarea lucrării.
Întrebări frecvente
Trebuie să etanșez rosturile dacă folosesc varianta necașerată?
Rostul cap la cap, presat corect, funcționează și fără bandă. Banda adaugă însă un finisaj închis, împiedică desprinderea în timp și ține praful departe de material, deci în spații tehnice merită.
Pot monta cochilii peste o țeavă care are deja urme de rugină?
Rugina superficială se curăță întâi. Izolația nu oprește coroziunea, doar o ascunde. Dacă țeava e afectată structural, se înlocuiește porțiunea înainte, nu după.
Cum tratez trecerile prin pereți și planșee?
Izolația se continuă prin trecere, fără întrerupere, iar golul rămas se închide conform cerințelor de rezistență la foc ale elementului traversat. O izolație întreruptă exact în perete lasă o punte în locul cel mai greu de remediat ulterior.
Cât material suplimentar comand pentru coturi?
Croirea la unghi produce deșeu. Pe un traseu cu multe schimbări de direcție, consumul real depășește lungimea măsurată cu 10 până la 15 procente, iar cochiliile se comandă oricum la cutie, deci rotunjirea în sus se face automat.
Izolează traseul înainte să pornească încălzirea
Cochilii de vată minerală bazaltică în 24 de diametre, în variantă cașerată și necașerată, plus banda de aluminiu pentru rosturi.
Vezi gama de cochilii →Livrare în toată țara · Preț de partener pentru comenzi recurente